DOC

wwwfinalfrontierorguk

By Eva Owens,2014-10-18 21:05
10 views 0
M-a trimis cam ase picioare n jos n ap . Dintr-o dat mi-am dat seama ce m lovise prima dat ! tiam din experien a de salvamar c anumite meduze...

1

    O FRÂNTURĂ DE ETERNITATE

    Întâlnirea unui om cu viaţa de după moarte

    Povestea lui Ian McCormack

    Relatată de Jenny Sharkey

“O frântură de eternitate” este incredibila poveste adevărată despre întâlnirea unui

    om cu moartea şi cu tărâmul de dincolo de ea. După ce a fost înţepat de cinci viespi

    1de mare, în timp ce făcea scufundări pe coasta Insulelor Mauritius, Ian McCormack a murit în spital şi a fost mort cam 15-20 de minute. În acest timp, el a trecut atât prin iad cât şi prin cer şi s-a întors pentru a relata această experienţă! Moartea a constituit poarta lui spre adevărata viaţă, iar povestea lui transformă vieţi în lumea întreagă,

    pentru că se adresează unor întrebări dintre cele mai profunde, pe care până la urmă

    ni le punem cu toţii.

    Dedicată copiilor noştri

    care sunt mândria şi bucuria noastră,

    şi tuturor acelor copii ai lumii

    care încă nu au găsit casa Tatălui.

    “Aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi credinţă şi în mine!

    În casa tatălui Meu sunt multe locuinţe.

    Dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus.

    Căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”

    - Isus

    2Ioan 14:1-2

     1 Specie de meduze veninoase care au suficient venin pentru a ucide un om n.tr.

     2 Acolo unde nu se specifică altfel, citatele biblice sunt preluate din Biblie, traducerea GBV 1989, 1990, 1991.

    Citatele marcate NTR sunt preluate din Noua traducere în limba română, prima ediţie, 2007 (International

    Bible Society) n.tr.

     2

CUPRINS

    Cuvânt înainte…………………………………………... 3 1. Marea experienţă de peste mări ……………. 5 2. Viespea de mare……………………………….. 10 3. Testul de rezistenţă ……………………... …… 16 4. Rugăciunea „Tatăl nostru …………………… 22 5. Eliberarea finală ……………………………….. 26 6. Întunecimea ……………………………………. 30 7. Lumina …………………………………………. 33 8. Valurile de iubire ……………………………… 36 9. Uşa şi decizia …………………………………. 39 10. Întoarcerea ……………………………………. 42 11. A vedea într-o lumină nouă …………………. 45 12. Care e decizia voastră? ……………………… 50 Note ………………………………………………….. 52

     3

    CUVÂNT ÎNAINTE

Povestea lui Ian McCormack este extrem de mişcătoare şi absolut credibilă. Deşi o

    cunoşteam deja, am constatat că citirea cărţii de faţă m-a făcut din nou să-mi pun

    întrebări referitoare la scopul şi destinul fundamental al vieţii mele. Să sperăm că ea

    îi va determina şi pe alţi cititori să-şi pună aceleaşi întrebări.

Ca medic generalist cu experienţă, nu am nici o îndoială că Ian a murit în urma

    înţepăturilor multiple ale viespii de mare. Aceasta este una dintre cele mai periculoase creaturi veninoase din lume. Moartea provocată de înţepăturile ei poate surveni în cinci minute. Ea se datorează insuficienţei respiratorii, produse de paralizia

    centrului respirator din creier, sau efectelor directe asupra inimii, provocând dereglări ale conducţiei electrice şi paralizia muşchiului cardiac. Pacienţii înţepaţi de viespea de mare ajung deseori inconştienţi înainte de ieşirea din apă.

    În opinia mea, Ian McCormack a suferit un stop cardiac din cauza efectelor toxice ale înţepăturilor viespii de mare. Nu a fost vina nimănui că a murit, deoarece se scursese

    mult timp înainte de a-i putea fi administrată antitoxina în spital, lucru ce a făcut ca

    prognoza să fie foarte sumbră.

Relatarea lui Ian despre Isus Hristos şi despre cer şi iad este în deplină concordanţă

    cu descrierile biblice. De fapt, la fel ca în cazul tuturor evenimentelor supranaturale, şi adevărul acestor evenimente ar trebui verificat prin comparare cu adevărul

    Scripturii, aşa cum făceau cei din Bereea (Fapte 17:11).

Ulterior, Ian a devenit slujitor ordinat al evangheliei (în 1991) şi a străbătut lumea

    întreagă pentru a vorbi despre experienţa avută. Ţelul vieţii sale este să vadă cât mai mulţi oameni cu putinţă ajungând în cer, nu în iad, şi acesta este motivul călătoriilor

    sale. Motivaţia sa nu este de ordin financiar.

     4

    Impresia pe care mi-a făcut-o când l-am auzit vorbind a fost atât de puternică, încât

    m-a determinat să devin coautorul a două cărţi despre experienţe în pragul morţii şi

    să călătoresc mult pentru a vorbi despre acest gen de experienţe. Speranţa mea

    sinceră este ca, pe măsură ce cititorii vor fi confruntaţi cu realitatea cerului şi a iadului, să nu-şi asigure doar propriul destin în cer, ci să-i încurajeze şi pe alţii să facă la fel.

Dr. Richard Kent

(Dr. Richard Kent este de profesie medic, în prezent pensionat, şi slujitor ordinat al

    evangheliei. El este coautor al cărţilor „Ultima frontieră” şi „Dincolo de ultima

    frontieră”, care includ 51 de relatări ale unor experienţe în pragul morţii. Cititorii pot afla despre alte experienţe în pragul morţii, despre Dr. Richard Kent şi lucrarea din

    Marea Britanie pe care o conduce pe website-ul său: www.finalfrontier.org.uk )

* Pentru corespondenţe biblice suplimentare, vă rugăm consultaţi notele de la finalul

    cărţii.

     5

    CAPITOLUL UNU

    MAREA EXPERIENŢĂ DE PESTE MĂRI

Multe căi pot părea bune omului

    dar la urmă se văd că duc la moarte.

    Proverbe 14:12

Era în anul 1980, pe când aveam 24 de ani, când am pornit într-o aventură care avea

    -mi întoarcă viaţa cu susul în jos. Economisisem ceva bani şi eram dornic să călătoresc şi să explorez lumea. Împreună cu cel mai bun prieten al meu ne-am

    hotărât să ne vindem bunurile pământeşti şi să pornim într-o expediţie de surfing, o

    „vacanţă de vară fără sfârşit”.

M-am născut şi am crescut în Noua Zeelandă, o frumoasă ţară insulară din regiunea

    Pacificului. Părinţii mei erau profesori şi de aceea ne mutam deseori din oraş,

    stabilindu-ne în diverse zone rurale. Am avut doi fraţi şi împreună ne-am bucurat de

    multe privilegii, cum ar fi vacanţele de vară petrecute pe plajă, pe care mulţi copii din

    Noua Zeelandă le consideră un lucru de la sine înţeles. Încă de la o vârstă fragedă marea m-a impresionat profund.

Mi-am luat licenţa în agricultură la Universitatea Lincoln şi apoi am lucrat doi ani în

    calitate de consultant în probleme agricole la New Zealand Dairy Board. Îmi plăcea

    mult agricultura. Îmi plăcea mult să lucrez în aer liber şi mi-am petrecut cât mai mult

    timp posibil în îndeletniciri în aer liber. Cele mai multe week-end-uri le petreceam

    făcând scufundări, surfing, excursii şi tot felul de sporturi.

    După doi ani de muncă, m-a cuprins dorinţa de a călători. În Noua Zeelandă un număr extraordinar de tineri călătoresc peste mări înainte de a-şi întemeia o familie şi de a urma o carieră. Acesta este un fenomen denumit cu duioşie „marea experienţă

    de peste mări”.

     6

Prin urmare dus am fost, cu placa de surfing la subraţ. Prima dată am zburat spre

    Sydney, Australia, şi am ţinut-o tot într-un surfing până pe Coasta de Est a Australiei,

    în Paradisul Surferilor. Călătoream cu bagaj puţin şi mă cazam în locurile cele mai ieftine pe care le găseam, în vreme ce-mi petreceam zilele prinzând valuri bune la

    Dee Why, Fosters, Lennox Heads, Byron Bay şi Burleigh Heads.

    Fotografia şi vizele de pe paşaportul lui Ian

    Am parcurs, făcând autostopul, zonele slab populate ale Australiei până la Darwin şi apoi am continuat până la Bali, în Indonezia, unde am făcut surfing pe Kuta Reef,

    apoi încercându-mi norocul pe Uluwatu, un val uluitor care se sparge de un recif de corali. Am vizitat şi câteva temple hinduse şi budiste înainte de a-mi continua drumul

    pe uscat prin Java.

    Când mergeam prin Asia oamenii mă întrebau de multe ori dacă sunt creştin, pesemne din cauza faptului că eram alb. Întrebarea aceasta mă punea pe gânduri, deoarece fusesem crescut într-o familie creştină, dar nu eram sigur dacă ar trebui să mă numesc creştin.

Am fost crescut ca anglican şi am frecventat Biserica Angliei. La 14 ani am fost

    confirmat. În copilărie mă rugam şi mergeam la şcoala duminicală şi la grupul de tineri, dar cu toate acestea nu avusesem niciodată o experienţă personală cu Dumnezeu, în adevăratul sens al cuvântului. Îmi amintesc că în ziua confirmaţiei am ieşit din biserică destul de dezamăgit. Părea că nu se întâmplase nimic. Inima mea

     7

    era plină de întrebări, aşa că am întrebat-o pe mama dacă Dumnezeu îi vorbise

    vreodată în mod personal. Ea s-a întors spre mine şi mi-a spus: „Să ştii că

    Dumnezeu vorbeşte şi există”. Apoi mi-a povestit cum, într-o perioadă tragică din

    viaţa ei, a strigat către Dumnezeu şi El i-a răspuns. Atunci am întrebat-o de ce

    Dumnezeu nu mi-a vorbit niciodată. Îmi amintesc foarte bine răspunsul ei: „De multe

    ori este nevoie de o tragedie ca să ne smerească, aşa încât să ne întoarcem spre

    Dumnezeu. Prin natura lui, omul tinde să fie foarte mândru”. Am ripostat: „Eu nu sunt

    aşa, nu sunt mândru”. Dar acum, când mă gândesc mai bine, îmi dau seama că

    eram foarte mândru.

Mama mi-a spus: „Nu am de gând să te oblig să vii la biserică. Dar aminteşte-ţi un

    singur lucru. Orice ai face în viaţă, oriunde te-ai duce, indiferent cât de mult crezi că te-ai îndepărtat de Dumnezeu, aminteşte-ţi acest lucru: dacă te vei afla în necaz şi în

    nevoie, strigă la Dumnezeu din inima ta şi El te va auzi. Te va auzi cu adevărat şi te va ierta”. Mi-am amintit aceste cuvinte. Mi-au rămas întipărite în cuget. Dar m-am

    hotărât că, decât să fiu ipocrit, mai bine nu mai merg la biserică, pentru că niciodată nu avusesem o experienţă adevărată cu Dumnezeu. Pentru mine era doar o religie.

Mi-am continuat drumul prin Java, Singapore, Insula Tiomen şi am ajuns în Malaysia,

    apoi în Colombo, Sri Lanka, împreună cu o olandeză cu care făcusem cunoştinţă.

    Ajuns acolo, mi-am croit drum de-a lungul coastei pentru a face surfing la Arugum Bay. După o lună de valuri mirifice, mi-a expirat viza şi a trebuit să mă întorc la Colombo.

În Colombo m-am împrietenit cu nişte localnici tamil, care m-au invitat în casa şi în

    viaţa lor de familie. O dată, pe când locuiam la ei, am călătorit cu toţii în oraşul

    ascuns Katragarma. Pe când mă aflam în acel oraş sacru, am avut prima experienţă supranaturală. Când m-am uitat la un idol sculptat, efectiv i-am văzut buzele

    mişcându-i-se. Am fost profund tulburat de această experienţă şi am vrut să ies de

    acolo cât mai repede cu putinţă!

Continuând să locuiesc cu prietenii mei tamil, am observat că în fiecare zi ei duceau

    mâncare idolului lor de casă, zeul elefant Garnesh. În anumite zile îl îmbrăcau, iar în

    altele îl îmbăiau în lapte sau în apă. Mi se părea ciudat că cineva putea crede că un idol de piatră putea fi un zeu, deoarece era evident că cineva îl confecţionase cu

     8

    mâinile sale. Dar într-o zi, privind la acea statuie de piatră, am simţit că din ea emana o prezentă rea, însă puternică. M-a surprins şi m-a intimidat. Apoi mi-au venit în

    minte cuvintele: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine şi să nu te închini înaintea nici

    unei imagini sau idol cioplit”. Imediat mi-am dat seama că aceasta era una dintre cele

    Zece Porunci din Biblie (Exodul 20:3-5) şi am început să mă gândesc la aceste

    cuvinte pe care le auzisem pe vremuri la şcoala duminicală.

    În felul meu, mă aflam într-o călătorie pentru a găsi „sensul vieţii”. Uneori mă consideram ateu, alteori „liber cugetător”. Aceste experienţe m-au determinat să

    reflectez la lucrurile supranaturale, dar nu le înţelegeam suficient pentru a le interpreta. Voiam să experimentez fiecare lucru pe care îl avea viaţa de oferit, iar la momentul acela filozofia mea era să trăiesc pur şi simplu la intensitate maximă. În cursul acelor ani n-am purtat ceas… trăiam într-o zonă atemporală a răsăriturilor şi a

    apusurilor de soare.

În cele din urmă m-am întors la Arugam Bay, unde am fost încântat să capăt un post

    de marinar pe o goeletă de 27 de metri, numită „Constelaţia”. Am navigat, ieşind din Sri Lanka la miezul nopţii, în drum spre Africa, iar douăzeci şi şase de zile mai târziu,

    după multe aventuri pe mare, am acostat în portul de la Port Louis, pe insula Mauritius.

    Golful Tamarin

    În Mauritius am locuit în Golful Tamarin, printre pescarii şi surferii indigeni creoli. Haşişul (marijuana) ne unea şi ei m-au acceptat în viaţa lor şi m-au învăţat să fac

    scufundări nocturne în recifurile exterioare. Scufundările nocturne sunt o experienţă

    incredibilă. Langustele ies noaptea şi le poţi orbi cu lanterna subacvatică, pentru ca mai apoi doar să le aduni. Noaptea peştii dorm şi tot ce trebuie să faci este să te

     9

    hotărăşti pe care vrei să-l înhaţi pentru cină. A fost un sport fantastic. Ne vindeam

    prada la hotelul turistic local.

    O recoltă tipică de fructe de mare

După ce am făcut surfing timp de câteva săptămâni, de mi-a ieşit inima din mine, pe

    valul foarte rapid care se sparge de un recif de corali din Tamarin, am rămas fără

    bani. De aceea m-am îndreptat spre Africa de Sud, unde am găsit o slujbă ca instructor de windsurfing şi schi nautic. Spre uimirea mea, chiar m-au plătit să fac

    asta! Am făcut surfing în Golful Jeffrey şi Golful Elands şi am vizitat o parte dintre

    rezervaţiile naturale din Africa de Sud, celebre în lumea întreagă.

    Dorinţa mea era să călătoresc pe uscat în Africa pentru a ajunge în Europa, dar planurile mele s-au schimbat complet când am primit veşti din Noua Zeelandă că fratele meu mai mic urma să se însoare. Vroiam să fiu prezent la nunta lui, aşa că

    m-am hotărât să mă întorc acasă pe ruta Insula Reunion, Mauritius şi Australia.

La escala pe care am făcut-o în Reunion am găsit un uluitor val de surfing numit

    St. Leu, unde m-am distrat grozav. Apoi m-am îndreptat spre Mauritius. Era în martie

    1982 şi călătoream de aproape doi ani, de multe ori dormind într-un cort şi pe diverse

    plaje şi trăind ca un nomad. Era timpul să mă întorc acasă.

    Val de surfing în Mauritius

     10

    CAPITOLUL DOI

    VIESPEA DE MARE

În cartea Ta erau scrise

    toate zilele care mi-au fost hotărâte

    mai înainte să existe vreuna din ele.

    - Psalmul 139:16 (NTR)

    Ajuns înapoi în Mauritius pentru câteva săptămâni, am închiriat o casă, am restabilit legătura cu prietenii mei creoli şi mi-am petrecut timpul făcând surfing şi scufundări nocturne. Într-o seară, cu o săptămână înainte de plecarea în Noua Zeelandă, un

    prieten de scufundări a venit la mine acasă şi mi-a zis să mergem să facem

    scufundări. Ieşind pe verandă, am văzut că marea era tulburată de o furtună cu fulgere îngrozitoare. Fulgerele albe iluminau cerul întunecat. M-am întors spre Simon,

    prietenul meu, şi l-am întrebat: „Eşti sigur? Ai văzut furtuna?” Mi-era teamă că furtuna

    va aduce prea multe valuri deferlante pe recif şi că vom fi în primejdie. Dar el mi-a răspuns: „Va fi OK, în seara asta vom coborî cam cinci mile în josul coastei, într-un loc foarte frumos al recifului, ca să facem scufundări. Vei fi uimit de frumuseţea lui.”

    Simon

Report this document

For any questions or suggestions please email
cust-service@docsford.com