DOC

11210116-revista_nr._1_partea_i

By Mark Alexander,2014-07-12 17:59
13 views 0
11210116-revista_nr._1_partea_i

    Ce reprezintă lucrarea de față? Cu siguranță, înainte de toate, un act

    de curaj din partea elevilor.

     Poate nu era momentul… Și poate chiar nu era. Poate nu va arăta chiar

    ca o revistă. Și poate chiar nu arată. Poate una, poate alta, poate…

    Dar, în fața atâtor îndoieli, s-a afirmat hotărât dorința lor, a copiilor: ”Vrem revistă!” Și am vrut.

    Aici, în comuna Traian, departe de tumultul plin de lumini al orașului, am aprins o luminiță, firavă ca firicelul de speranță de care s-au agățat cu mic, cu mare, scriind: poezii, basme, ghicitori, glume, povestiri, interviuri,

    gânduri pornite din sufletele lor de copii care își doreau cu ardoare: ”Să avem

    și noi revistă!”. Și avem: Aun crâmpei din folclorul copiilor, o

    emblemă magică a jocului lor serios de-a revista.

    Personal, după acest debut vijelios și hotărât, îi urez revistei să apară

    mulți ani înainte. Și, poate, de unele nume vom mai auzi. Poate…

     Prof. Irina Constantinescu

    Primăvara

     Privesc cum în cea dintâi lu a primăverii, natura renaşte. Mă aflu la poalele unui copac cu ramurile precum

    pletele unui bătrân ce a vegheat ţinutul ani la rând.

     Rândunelele şi păsările s-au întors. Cântă minunat. Eu privesc în tăcere tainele renaşterii, înflorirea pomilor

    ce formează un covor roz, la adierea vântului. Oamenii plini de veselie îşi reiau muncile.

     Inima mea se bucură. Totul este calm şi oamenii sunt optimişti. Natura reflectă în sufletul lor căldura sa.

     Miracolul renaşterii este peste tot. Apele sunt liniştite, nuferii plutesc, lebedele defilează pe apă.

     Apa izvoarelor sună încet, lăcustele străvezii zburdă, greieraşii cântă la ureche mea.

     Vrăbiuţele mici, privighetorile negre, mierlele şi graurii zboară în văzduhul auriu.

     Acum pe cer plutesc nori pufoşi, iar soarele luminează tot locul. Totul este alb: pomii înfloriţi, parcă ninşi, plutirea florilor de nea.

     Rândunelele zboară, trestia înaltă se leagănă şi mii de păsărele ies coroanele copacilor.

     Alba cărare spre sat pare scară către cer.

     Albinuţele zboară, pitpalacul răsună, fluturaşii coloraţi zboară de acolo, acolo.

     Venirea primăverii a adus cu sine ghioceii gingaşi, pufoşi şi albi.

     E minunat să privesc renaşterea, observ în natură mii de minuni.

     Inedit, soarele, ca o roată de foc, botează cu razele sale de lumină câmpia.

     Tainic, veşnica renaştere a naturii a scăldat cu a sa căldură, sufletele oamenilor şi i-a făcut mai buni.

    Stroe Vanesa

    Clasa a VIII-a A

     Primăvara

     Primăvara

     Primăvara a sosit Primăvara a sosit, Câmpul iarăşi a-nverzit. Florile au înflorit, Ghiocelul a ieşit Soarele a răsărit, Din pământul umezit. Primăvara, bun venit!

     A ieşit ca să vestească Gâzele iar s-au trezit, Primăvara ce-o să nască Iarba verde a- ncolţit, Mii şi mii de floricele Pomii au înmugurit Mii şi mii de păsărele. Frunzele au înverzit.

     A venit aşa de-odată

     Să trezească lumea toată. Cu bucurie și veselie, -i ofere o speranță. De vremea rece

    Ne-am despărţit! .

    Ştefan Gabriela Georgiana Munteanu Daniel

    Clasa a V-a B Clasa a VII-a B

    Legenda mărţişorului

    Prelucrare a unei vechi teme populare

    La marginea unui sat trăiau într-o colibă sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să câştige pâinea de zi cu zi şi

    câţiva bănuţi, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii din sat. Dar tot ce câştiga dădea pe doctorii pentru

    fata ei care era tare bolnavă.

     Într-o zi, pe când torcea şi plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o caleaşcă de foc trecând cu iuţeală dinspre

    pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit şi a întrebat-o de ce este aşa de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis:

    - Ţine caierul acesta de foc şi toarce-l firicel subţire, apoi leagă o fundiţă şi prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viaţă, aşa cum se trezeşte la viaţă întreaga natură după trecerea mea.

    Femeia mulţumi şi se apucă de lucru. Dar caierul îi ardea degetele şi-i era cu neputinţă să răsucească un firicel cât de mic. Începu să plângă cu lacrimi grele şi aproape că nu băgă de seamă când o altă caleaşcă de zăpadă se opri în

    dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea cu iuţeală dinspre sat spre pădure şi care, auzind necazul femeii, zise:

    - Ţine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbinţeala celui de foc. Răsuceşte-le laolaltă, poate aşa îţi pot fi de folos şi eu.

     Femeia mulţumi din tot sufletul şi se puse pe tors. Torcea laolaltă fir roşu de foc cu fir alb de zăpadă şi astfel

    isprăvi de tors cele două caiere. Iar după ce duse la capăt

    lucrul, legă o fundiţă de pieptul fetiţei. Aceasta îndată prinse putere şi culoare în obrăjori, sări din pat şi-şi îmbrăţişă cu drag mama.

     De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundiţe alb-roşii, împărţindu-le oamenilor din sat, să le aducă sănătate şi bucurii.

    Inv. Iancu Roxana

     Steluţa

    Mărţişorul

    Pe cărarea spre căsuţă Obiceiul mărţişorul în satul nostru este vechi Mă întâmpin-o steluţă. şi simplu. Este făcut de femei din două fire de lână,

    Mă ridic să o apuc unul alb şi unul roşu, purtate la mână sau la gât. Ele

    Să o pun în vârf de nuc. formau cercuri magice, care protejau ce era de protejat

     în gospodărie într-o perioadă incertă momentului Nucul însă e tăiat reîntoarcerii păsărilor călătoare, la primăveri năvalnice. Şi visul mi s-a spulberat. Mai târziu, de şnurul împletit s-a atârnat o monedă şi Steluţa s-a supărat oraşul a preluat mărţişorul ca semn al norocului sau al

    Şi spre ceruri a urcat. dragostei.

    Vişan Diana Mariana

    Clasa a V-a B

Mama mea Mama

Mama mă învaţă Mama e un înger

    Ce e bine-n viaţă. Coborât din cer

    Ea mă sfătuieşte Să ne dăruiască Şi mă dojeneşte. Iubirea lui eternă. Când mă joc, ea vine

    Iute după mine Mama e o stea

    Şi strigă mereu Care străluceşte, Să învăţ că-i greu Care luminează Să învăţ eu carte Toată viaţa mea Să ajung departe.

     Mama e o floare

     Găoace Mariana Gingaşă, zâmbitoare.

    Clasa a VI-a B Stă mereu alături

     De ai ei, cei dragi.

     Ştefan Gabriela Georgiana

    Clasa a V-a B Mama mea iubită

Mama mea mult mă iubeşte.

    Ea mereu mă ocroteşte

    De Iisus ea mă învaţă

    Şi îmi dă bună povaţă.

Ochii ei sunt un tezaur,

    Părul ei este de aur.

    Eşti frumoas- aşa cum eşti

    Şi pe mine mă iubeşti!

     Bardă Valentina Georgiana Clasa a V-a B 8 Martie Ţi-am adus măicuţă dragă, Mama Florile din lumea-ntreagă. Ţi le dăruiesc cu drag Mamă, dulcea mea lumină, În genunchi, jos, lângă prag. Floare gingașă-n grădină, M-ai adus pe lume, ca să fiu cu tine, Si îţi spun că te iubesc Îți voi fi alături la rău și la bine. Şi cât de mult îţi doresc, La mulţi ani eu îţi doresc şi un semn că te iubesc. Binele din lumea întregă Pentru tine, mamă dragă. Rusu Iuliana Violeta Clasa a V-a B Ştiu cât de mult te-ai trudit, Ştiu cât de mult m-ai iubit.

    Te voi răsplăti mereu,

    Și îţi voi fi sprijin

    Cand îți va fi greu.

    Ştefan Gabriela Georgiana

    Clasa a V-a B

    Mama

    Mama mea este o stea. Te iubesc, nu mă uita! Bucuriile primăverii

Eşti încântătoare, tu, gingașă floare, A sosit primăvara! Soarele jucăuş mângâie

    Zână din povești, pentru mine ești. muguraşii copacilor. Aceştia se desfac în mii de flori,

    Azi e ziua ta și îți spun așa: ce împrăştie un miros primăvăratic. Păsările călătoare,

    Mamă, te iubesc din toată inima. istovite de lungul drum, îşi fac cuiburi şi scot puişori.

    Vişan Diana Mariana Zilele s-au mărit, iar gâzele s-au trezit la viaţă.

    Clasa a V-a B Albinele caută nectar prin florile multicolore, fluturii

    jucăuşi, buburuze roşioare şi furnicuţele harnice roiesc

    în toate părţile. E miercuri şi întrega familie a sosit la

    ţara, la bunici. Părinţii au câteva zile de concediu, iar Primăvara

     copiii sunt în vacanţă. Bunicii sunt bucuroşi că au

     Primăvara este anotimpul care ajută natura primit ajutoare de la oraş. Casa batrânească e

    -şi arate frumuseţile, când totul se trezeşte din primitoare. Grădiniţa e plină de flori iar via şi livada

    somnul adânc al iernii. din spatele gospodăriei aşteaptă să fie îngrijite.

     Totul înverzeşte. Timizii muguri ai copacilor Se apropie Paştele. Nepotul, Ionel, intră în încep să se despice, pentru ca, apoi, livezile să se grădiniţă. Pliveşte florile, sapă şănţuleţe pentru

    împodobească cu marame de flori. Florile de răsaduri, plantează doi copăcei. Tata şi bunicul

    mărgăritar au înflorit şi sunt daruri gingaşe şi preţioase muncesc cu spor în vie şi livadă. Bunicul taie via, iar

    ale primăverii. feciorul curăţă crengile uscate.

     Primăvara este gazdă primitoare a tuturor Pe lângă căsuţă e multă agitaţie. Cele trei animalelor şi a păsărilor călătoare care se întorc din gospodine nu mai contenesc cu treaba. Mama face

    depărtări, înveselind pădurile cu trilurile lor curăţenie în casă: mătură, scutură, şterge praful.

    fermecătoare. Bunicuţa a văruit gardul grădiniţei, iar acum se

     Odată cu venirea primăverii, furnicile nu mai pregăteşte să vopsească ouăle. Se grăbeşte. Nu peste

    stau şi se pun pe treabă. Dar nici albinele nu sunt mai mult timp trebuie să meargă la biserică. prejos. Ele zboară neobosite din floare în floare, după Andreea, nepoţica cea isteaţă, pregăteşte nectar. Vesel de venirea primăverii, greierul stă pe o felicitări şi mici cadouri pentru fiecare. Toţi sunt

    frunză şi ne cântă din chitară, cucul îşi strigă numele obosiţi, dar nimeni nu se plânge. prin pădure, iar mierlea cântă din zăvoi. Bunica trebuie să se întoarcă de la biserică.

     În pădure, copacii se îmbracă în straiul lor Mama a făcut câteva gogoşi. Tata şi bunicul stau de

    verde şi strălucitor, schimbându-şi înfăţişarea, iar vorbă pe prispa din faţa casei, iar Andreea şi Ionel se

    ţăranii muncesc la câmp, punând sub brazdă sămânţa joaca.

    care va rodi îmbelşugat la toamnă. Primăvara a sosit Liniştea serii şi aerul proaspăt încărcat de pentru a da viaţă întregii naturi şi a ne înveselii miresmele primăverii îi îmbie la somn. Peste puţin

    tuturora inimile. timp toată familia va merge la culcare.

     Ştefan Daniela Claudia

    Clasa a III-a B Compunere realizată de MEDIAN AUREL

    MARIUS si NĂSTASE MIHAI EUGEN, elevi în

    clasa a IV-a A

    Paştele

     Mântuitorul Iisus Hristos a fost prins şi răstignit pe cruce şi totuşi, în marea Lui iubire de oameni, El i-a iertat pe cei care l-au chinuit şi chiar s-a rugat pentru ei.

    Iisus a înviat din morţi a treia zi şi s-a arătat multora. Aceştia văzându-L, au înţeles că El est Fiul lui Dumnezeu. De atunci, în fiecare primăvară, noi sărbătorim Învierea Domnului sau Paştele. Această sărbătoare nu are o

    dată fixă.

     Aceasta este ziua în care trebuie să-i iertăm pe toţi cei care ne-au supărat şi să mergem la Biserică. De Paşti

    de mănâncă ouă roşii, cozonac, pască, sarmale şi se bea vin roşu.

    Vinul roşu spunem că este sângele Mântuitorului, iar pâinea trupul Său.

     Paştele este cununa tuturor sărbătorilor anului!

    Elev Ştefan Gabriela Georgiana

    Clasa a V-a B

    Sărbătoarea Paştelui

     Ce pace! A venit primăvara. Gingaşii

    Ghioceii şi-au scos capul la lumină, soarelui,

    păsărelele s-au întors ciripind,

    mireasma toporaşilor albăstrui,

    brebeneilor şi violetelor este învăluitoare, soarele cu razele sale de lumină a botezat câmpia, roua dimineţii a netezit iarba fragedă. Copacii sunt parcă de nea fluturând la adierea vântului, floricelele sunt

    ca nişte batistuţe în aer şi formează un covor de o puritate fermecătoare.

     Natura a renăscut. Sufletul oamenilor ce practică muncile câmpului, este liniştit şi deschis către un nou început. Se apropie sărbătoarea Sfântă a Paştelui. Paştele sau Învierea Domnului este cea mai mare bucurie a

    creştinilor şi cel mai de seamă eveniment din istoria mântuirii oamenilor. Noaptea Învierii este petrecută de creştini în biserici. De la Înviere până la Înălţare, oamenii se salută: „Hristos a Înviat”, „Adevărat a înviat”.

     De mii de ani există tradiţii sfinte pe care creştinii le împlinesc în fiecare an. Un lucru important este vopsirea

    ouălor cu roşu, culoarea reprezentând sângele lui Isus Hristos. Femeile fac pască şi cozonac și casa se umple de o mireasmă îmbătătoare de nucă şi scorţişoară. Tata scoate vin şi cumpărăm la fel ca toţi creştinii bunătăţi. În ziua

    Învierii mergem la Biserică şi apoi mergem acasă să servim masa, să ciocnim ouă. Eu am însă, un mic secret: bunicul mi-a făcut un ou din lemn…

     Sărbătoarea Paştelui este un motiv de bucurie pentru toţi românii. Reprezintă pentru mulţi odată cu renaşterea

    naturii, deschiderea spre un nou ciclu de viaţă, cu bucurii mai multe şi fericire deplină.

    Elev Stroe Cosmin Nicuşor

    Clasa a V-a B

    Primăvara Primăvara

     Primăvara este fiica cea mai tânără şi mai În natură o vrajă nouă umple văzduhul frumoasă a anului pentru că ea trezeşte întreaga natură. nemărginit, iar o văpaie de trandafiri învăluie grădina.

     De sub covorul de frunze moarte, printre În urcuşul lor grăbit miresmele şterg hotarele

    ochiuri de zăpadă se trezeşte la viaţă gingaşul ghiocel. grădinilor înflorite sub surâsul blând al soarelui.

     Căldura soarelui dezmiardă muguraşii Culorile sunt vii, iar totul e lumină. Dimineaţa

    pomilor. Toate florile înfloresc şi câmpul înverzeşte. streşinile plâng cu lacrimi de rouă, iar îngerii se roagă

    Natura este plină de zumzetul albinelor, ciripitul pentru sănătatea noastră. Păsările se topesc în culcuşul

    păsărelelor care s-au întors din ţările calde la cuiburile lor de flori vrăjite, iar curcubeul se aruncă scânteind

    lor vechi şi neuitate. peste ape formând pod, cântec şi veselie. Sub razele

     Acum nopţile scad, zilele cresc şi se fac soarelui natura îşi oferă rodul şi binefacerile

    blânde şi mai plăcute. Copiii ar sta afară să se joace. desfăcându-se ca o floare gata să rodească. Pădurile şi

     Primăvara vine cu vânturi line, ploi calde, cu parcurile te cheamă să hoinăreşti şi să le admiri

    multă veselie şi dragoste de viaţă. splendoarea. Păsărelele îşi înalţă trilurile măiestre spre

     soare ispitindu-te să te scoli odată cu ele. La rândul lui

     muntele îşi aşteaptă oaspeţii cu verdeaţă proaspătă şi

     înmiresmată ca cerul pur, iar marea albastră e

    Necula Ştefan nerăbdătoare să cuprindă în talazurile ei miile de

    Clasa a VII-a A iubitori ai soarelui şi nisipului. Bogăţia de plante face

     să existe şi o bogăţie de insecte şi animale. Fluturi de

     un negru frumos catifelat zboară mai ales prin poieni

     şi la marginea pădurii. Uneori se întâmplă să apară

     fluturi coloraţi în galben şi negru sau fluturi cu aripile

    presărate cu mici pete de un roşu aprins. Ce plăcut este

    ca într-o zi de primăvară să observi printr-un binoclu o

    pasăre care cântă! În pădure pinii verzi cu trunchiul

    golaş domină stejarii voinici. În această împărăţie Steluţa

    tăcută a pădurii pătrunzi cu sfială ca într-un templu.

    O steluţă argintie, Răcoarea miresmelor şi aerul curat te învăluie plăcut.

    Cât un fir de păpădie, Te simţi pătruns de liniştea şi frumuseţea din jurul tău,

    Sclipeşte în zarea mare iar sufletul îţi tresaltă zâmbind. Peste lungi și mari hotare. Stanciu Marcela

     Clasa a VII-a A O privesc cu duioșie

    Și doar inima mea știe

    Cât de dor mi-a fost de ea

    În iarna lungă și grea.

    Dinu Cosmina Cristina

    Clasa a V-a B

    La braţ cu primăvara

     Scriam şi la un moment dat parcă o rază de soare m-a luminat. Lângă mine se afla Primăvara. Cum arăta nu e

    greu de-nchipuit. Avea o rochie verde plină de floricele roz, de pruni şi cireşi, purta o coroniţă din violete, părul era

    şaten plin cu ghiocei, buzele roşii, ochii de culoarea cerului ca o mare din care se iveau stropi de ploaie, obrajii îi erau

    roz, avea chipul plin de veselie.

    M-a invitat la plimbare. Cu bucurie am acceptat. Pe drum am întrebat-o cum a câştigat cele trei luni ale sale. Ea mi-a spus că are un tată numit Anul care deţine 12 luni pe care le-a împărţit în mod egal celor patru fete ale sale. Ea, Primăvara, a primit cele mai luminoase trei luni, pentru că este bună şi frumoasă şi de multe ori ştie să încălzească o

    inimă, știe că urmează după iarnă, cu ghiocei, cu pomi înfloriţi şi cântec de păsări, pentru ca toată lumea să se bucure

    de frumuseţea şi bunătatea sa. I-am cerut să-şi descrie lunile şi iată ce mia spus:

    În martie de vezi un bob verzuliu care pare a fi o rază în zăpadă, ştii că e un ghiocel. Dimineața,dacă nu mai vezi flori de gheaţă în geam e posibil să fi venit eu, Primăvara.

    Aprilie aduce la ştreaşină rândunelele, munci de primăvară , ploi de flori de caişi şi pâlcuri de toporaşi şi albăstrele.

    În mai vezi pe câmpie flori, violete, lăcrămioare. Mai sunt şi vânturi line şi calde şi ploi de veselie.

    Şi mi-a spus că dacă văd râzând în soare flori, dacă fluturi multicolori zboară şi se întorc la cuiburi rândunelele, atunci a sosit ea,Primăvara.

    M-a sărutat pe obraz şi a dispărut aşa cum a apărut.

    Aş fi vrut măcar să-mi iau la revedere şi atunci a apărut în faţa mea şi mi-a făcut cu mâna.

    De atunci când vreau să scriu o compunere, în linişte, ascult şoaptele ei şi din inimă îmi izvorăsc cuvinte de neuitat.

    De toate aceste cuvinte îmi amintesc cu drag: De vezi râzand în soare flori, și fluturi mulți multicolori/De ziua ți-a zâmbit deja, e primăvară și nu mă uita ! PRIMĂVARĂĂĂĂ!!!

     Stroe Vanesa

     Clasa a VIII-a A

    Stelele şi luna

Stelele şi luna sunt uimitoare

    corpuri din spaţiu.

     Sunt pline de splendoare.

    Sunt ca nişte bucăţi mici de magie

    care te fac să scrii o poezie.

    Sclipirea lor va continua

    Şi măreţia o vor arăta.

     Speranţa Stelele şi luna plâng într-una. O, ce suavă e speranţa! Sunt foarte triste. E pusă pe balanţa Nu vor să rişte În care poţi spera să petreacă poate, Care e soarta ta.

    veacuri de siongurătate

    Vor să întinerească Speranţa te face să gândeşti Să nu îmbătrânească, Poate şi să iubeşti Să fie veșnic În speranţă poţi să crezi, Pe bolta cerească Fericirea poţi s-o vezi.

    Stanciu Dănuţ Ionuţ Speranţa e ca o mângâiere lină. Clasa a V-a B Pofta de viaţă îţi este plină,

    Vrei să ai multe în viaţă

    Îţi doreşti şi crezi în speranţă.

    În viaţă poţi să ai de toate.

    Dar toate pot fi spulberate.

    Ai o speranţă

    și trebuie spus

    De jos trebuie ajuns sus.

    Stanciu Dănuţ Ionuţ

    Clasa a V-a B

Report this document

For any questions or suggestions please email
cust-service@docsford.com